Toamna pe cartea de identitate

Fluturii i-am prins, 

primavara.
Frumuseţe, vise, elan, 
erau numele lor.

Vara, 
mi-a rupt florile 
si cateva aripi...
si-am cunoscut cuvantul 
renunţare.

Au curs arome, 
îmbietoare pentru simţuri
si-am adunat, 
rodurile stelelor ce nu mor...
copii, nepotii...

Venea inca un anotimp, 
ca un hoţ venea..

nu-l asteptam, 
nu-l doream inca.
Dar venind...
nu doresc sa mai treaca.

Toamna!
Pe cartea de identitate , 
rămai permanent....
mai ales atunci, 
cand iarna vrea sa vina.

Tu, nedorita..
tu, amanata...
ramai, mai ramani....

RUGA

În ruga mea de fiecare noapte,

eşti mangâierea ce-ţi aştern pe pleoape,
eşti visul ce-l rostesc prin şoapte
şi dorul ce mi te străbate.

În ruga mea de fiecare zi,
eşti felul meu de-a mulţumi,
eşti sufletul ce-l pot iubi
şi numele ce-l vreau rosti.

În ruga mea de dimineaţă,
mă umplu iaraşi cu speranţă,
că-ţi este bine-acum in viaţă
şi nici un rău nu te agaţă.

În ruga mea de fiecare clipă,
eşti răsăritul zorilor ce se-nfiripă,
amiaza zilelor de pace plină
şi blânda inserare de lumină.

Te voi purta

• Te voi purta in mine
• ca o rană, 
• ca pe-o durere vie,
• pe care numai sufletul o ştie.
• Te voi purta in mine
• ca un dor,
• mai arzător,
• decât un soare,in luna lui cuptor.
• Te voi purta in mine
• ca o vină,
• ca o greşire,
• pentru care mereu,sa fac ispaşire.
• Te voi purta in mine
• ca o taină,
• mister, minunăţie,
• de care, doar inima să ştie.
• Te voi purta in mine
• ca un rug,
• un rug aprins,
• ce-a mistuit in cale, tot ce a atins.
• Te voi purta in mine
• ca pe-un vis,
• de neatins. 

Suflet in oglindă

Bâjbâiam prin întunericul vietii,

mi-am întins mâinile şi te-am gasit pe tine,

singur, nesigur si trist.
Am exclamat: "sunt eu?!"
Cum am ieşit din mine?
Deja te iubeam,
eram eu in oglinda sufletului tău.

Cărarea

 E ninsă cărarea pe care-ai urcat,
ţi-simt paşii şi-ţi văd chipul profilat,
pe cerul de lângă pod.
Iar de acolo, un ultim salut
şi-un zămbet curat.

E ninsă cărarea,
e alb totu-n jur.
E doar amintire si vis din trecut.


E ninsă cărarea
si visele crapă.
De gerul din suflet
doar sperantele scapă!

E ninsă cărarea...